Sămânța bună

Fiind iarnă și foarte frig, dimineața trebuie să curăț parbrizul mașinii înainte să pornesc la drum. Altfel ar fi prea periculos să conduc! Vara însă am alte probleme. Plec cu parbrizul bine curățat, dar în curând se lipește prima insectă. Și cum ea nu rămâne singură, ajung în unele seri, după o bucată chiar scurtă de drum, să nu mai văd nimic. Totuși, parbrizul murdar poate fi curățat.

În urmă cu ceva timp am făcut însă o călătorie mai lungă. Conducând cu 120 de kilometri la oră pe autostradă, am auzit deodată o lovitură puternică. Parbrizul s-a spart în bucățele fără număr și nu am mai văzut nimic. În acel moment nu mi-au fost de niciun folos nici cârpa și nici găleata cu apă. Singura soluție a fost înlocuirea parbrizului!

Tot așa este și cu noi, oamenii. Păcatul ne împiedică să privim spre Dumnezeu. Fără o naștere din nou, fără o înnoire din temelie, nu putem să-L vedem pe Dumnezeu! Așadar, avem nevoie mai întâi de un „parbriz nou“: „Trebuie să fiți născuți din nou“, spune Domnul Isus (Ioan 3.7). După ce am făcut acest pas, se poate întâmpla ca „insectele“ (păcatele) să ne împiedice să privim întotdeauna prin credință spre Domnul nostru. Dar există un mijloc de „curățare“. Și de sunt păcate „mari“, și de sunt „mici“, avem întotdeauna posibilitatea să scăpăm de ele: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele“ (1 Ioan 1.9).