Sămânța bună
Ascultare desăvârșită
M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
Ioan 6.38
Când Fiul lui Dumnezeu a creat pământul, s-a împlinit ceea ce citim în Psalmul 33.9: „El a zis și s-a făcut; a poruncit și a luat ființă“. Universul a fost făcut la porunca Creatorului.
Dar, pentru împlinirea planului Tatălui, nu a fost suficientă o poruncă divină. Creatorul a trebuit să devină Om și să fie „ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce“ (Filipeni 2.8).
Ca Dumnezeu veșnic, El nu cunoștea din proprie experiență ce înseamnă ascultarea. El era Acela care dădea porunci; și nimeni nu se putea împotrivi Cuvântului Său.
Dar, pentru a face voia Tatălui, Domnul Isus, ca Om, a trebuit să învețe ascultarea (Evrei 5.8).
El nu a ascultat niciodată din constrângere, ci întotdeauna din dragoste de Dumnezeul și Tatăl Său. Voia Tatălui a fost motivația Sa pentru tot ce a făcut. Isus Hristos a trăit nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care ieșea din gura lui Dumnezeu (Matei 4.4). „Mâncarea Lui“ sau dorința inimii Sale era să facă voia Aceluia care Îl trimisese și să împlinească lucrarea Lui (Ioan 4.34).
Ce bucurie a fost pentru Dumnezeu Tatăl să vadă pe pământ un Om care asculta în totul și întotdeauna de El! Dumnezeu Și-a găsit toată plăcerea în Domnul Isus. Cât de mult a fost onorat și preamărit Dumnezeu prin ascultarea Domnului Isus!