Sămânța bună
Praful fin pe o balanță
Iată, popoarele sunt ca o picătură de apă din vadră, ca praful fin pe o balanță; iată, El ridică insulele ca pe un bob de nisip.
Isaia 40.15
Capitolul 40 din cartea Isaia este unul cu totul deosebit, mai ales când suntem descurajați și nu vedem nicio ieșire din situațiile grele în care ne aflăm. Privirile ne sunt îndreptate spre domnia suverană a lui Dumnezeu asupra creației, asupra popoarelor, asupra domnitorilor pământului, asupra tuturor lucrurilor care au loc în această lume.
În urmă cu mulți ani, într-un mic magazin alimentar din Jamaica am văzut un comerciant care vindea unui client o jumătate de kilogram de zahăr. A scos zahărul dintr-un butoi mare și l-a lăsat să curgă cu grijă printr-o sită pe talerul cântarului. Am fost fascinat de cât de exact a măsurat acea jumătate de kilogram de zahăr. Am mai observat că înainte de măsurare nu a șters praful de pe talerul cu greutăți, căci greutatea prafului era neimportantă, iar clientul nu a impus aceasta.
Atunci când împrejurările prin care trec tind să mă descurajeze, îmi aduc aminte de această întâmplare. Eu nu pot avea nicio influență asupra zarvei produse de popoare, dar Dumnezeu are putere și El știe exact ce face. El Își împlinește planul, poate prin chiar evenimentele care au loc în lume și prin conducătorii ei fără frică de Dumnezeu.
Profetul Isaia ne spune că, în timp ce popoarele sunt doar ca praful fin de pe o balanță, poporul Domnului se bucură de promisiunea că este păstorit chiar de Dumnezeu.
Cu ce sunt preocupate gândurile noastre? Cu praful de pe talerul cântarului sau cu Dumnezeul veșnic care a creat praful, dar și pe noi?