Sămânța bună
„Am un tablou cu Mântuitorul“
Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.
Apocalipsa 3.20
Cu mulți ani în urmă, în Germania trăia un cizmar care se numea Rahlenbeck. Fusese poreclit „pastorul pietist“, din pricina râvnei lui de a merge pe urmele Mântuitorului. Cizmarul avea o mare bogăție spirituală. Era un om binecuvântat de Dumnezeu, un om care trăia și credea ceea ce citea. Într-o zi a fost vizitat de un preot tânăr.
— Domnule preot, studiile teologice nu vă garantează că sunteți copil al lui Dumnezeu. Trebuie să-L primiți pe Mântuitorul! i-a zis Rahlenbeck tânărului preot.
— Da, Îl am pe Mântuitorul. Am un tablou cu El, agățat deasupra biroului meu, a spus preotul.
— Pe perete, tabloul cu Isus rămâne tăcut și neobservat de alții. Dar, dacă L-ați primi în inimă și în viață pe Mântuitorul, acest fapt ar fi auzit și văzut de toți!
Credința, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi. Când Îl primim pe Hristos în viețile noastre, are loc o mare schimbare. Atunci începe o viață nouă. Mântuitorul Însuși a promis că va schimba inima noastră de piatră și că ne va da o inimă primitoare a cuvintelor Sale. „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să umblați în poruncile Mele și să păziți și să împliniți rânduielile Mele“ (Ezechiel 36.26,27). A deveni un copil al lui Dumnezeu înseamnă o schimbare a gândirii, a vorbirii, a faptelor. Vă bucurați voi de această relație nouă cu Mântuitorul?