Sămânța bună
Gânduri cu privire la Ioan 17
Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.
Ioan 17.25,26
Niciodată nu a depus cineva o mărturie mai sigură despre un lucru sau o persoană cum a dat Hristos despre Tatăl. Dar lumea nu L-a cunoscut și nu a primit mărturia lui Isus, ci a respins-o. „El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit“ (Ioan 1.10,11).
În acest verset, Domnul Isus nu folosește adresarea „Sfinte Tată!“, ca în versetul 11 unde este vorba despre ocrotirea credincioșilor, ci El spune: „Neprihănitule Tată!“. Într-o zi, lumea va simți dreptatea lui Dumnezeu.
Ucenicii L-au recunoscut pe Trimisul Tatălui, L-au primit și L-au urmat. Domnul le-a făcut cunoscut Numele Tatălui. În versetul 6, El a spus că a descoperit Numele Tatălui. Această descoperire s-a împlinit în viața Domnului nostru și nu a fost necesară nicio completare. El a vestit Numele Tatălui nu numai prin viața Lui, ci și prin cuvinte, iar această lucrare va continua și din cer.
Totul trebuia să servească scopului divin, ca dragostea Tatălui, care era în toată plinătatea în Fiul, să fie și „în ei“. Hristos a fost conștient de dragostea Tatălui Său oră de oră aici pe pământ; ea era caracteristica vieții Lui. Această dragoste ne face fericiți și pe noi.
Dacă dragostea Tatălui locuiește în noi, atunci vom putea să-L prezentăm pe Hristos în viața noastră. El este viața noastră și dorește să fie văzut „în noi“.