Sămânța bună

O creație minunată
Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toți cei ce le iubesc. El a lăsat o aducere-aminte a lucrărilor Lui minunate; Domnul este îndurător și milostiv.

Psalmul 111.2,4

Copil fiind, îmi petreceam vacanțele la munte. Ce frumos era să te plimbi pe poienile acoperite de flori! Adesea culegeam un buchet splendid de gențiane albastre. În anumite locuri se formau adevărate covoare albastre de flori. Într-o zi a venit un vânt puternic și deodată vârfurile munților au fost învăluite de nori întunecoși. Tunetele îndepărtate m-au făcut să las totul în urmă. Am uitat de gențianele mele și am alergat cât am putut de repede în sat. Am ajuns la unchiul meu tocmai când cădeau primii stropi mari de ploaie.

— Toate acele flori mici se vor uda acum și se vor strica! i-am spus unchiului.

— Așază-te, mi-a spus el, și ascultă-mă bine: Partea cea mai importantă a florii este inima. Acolo se formează sămânța. Dar o singură picătură de ploaie poate să o distrugă. Pentru a împiedica acest pericol, Creatorul le-a dat multor flori căpșoare care se pot apleca; petalele clopoțelului, de exemplu, îi servesc drept umbrelă.

Omul, această ființă mare și puternică, se adăpostește când este furtună. Dar ce fac gingașele gențiane? Când este vreme frumoasă, își desfac petalele, ca razele soarelui să pătrundă în ele. Dar imediat ce nu mai simt alintarea caldă a soarelui, tremură de frig și, pentru că nu pot sări în alt loc, se închid pur și simplu.

Privim tăcuți această creație minunată a lui Dumnezeu: întreaga natură vorbește despre înțelepciunea acestui măreț Creator!

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.1-10 · Ioan 12.27-36