Sămânța bună
De ce permite Dumnezeu toate acestea?
Ce! primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?
Iov 2.10
Această întrebare se pune deseori când auzim despre războaie, terorism, cutremure, pârjoliri provocate de secetă, inundații și alte calamități. Dar îngăduiți-mi o întrebare: De ce gândim așa de „negativ“ și nu punem întrebarea și din perspectiva pozitivă: de ce „permite“ Dumnezeu atâtea lucruri bune? De exemplu: sănătate, familie menținută intactă, loc de muncă, frigider plin și atâtea altele. Este Dumnezeu obligat să ne dea toate acestea? Sau ni le dăruiește din bunătate?
Să ne închipuim viața într-o metropolă! Câtă minciună, câtă corupție, câtă destrăbălare, cât furt, câtă violență a trebuit să vadă Dumnezeu acolo în ultimele 24 de ore!
Și cum a reacționat Dumnezeu? A lăsat să cadă foc din cer? S-a închis ușa harului, a împăcării și a iertării? Nu! Locuitorii acelui oraș au trăit mai departe cu darurile lui Dumnezeu. Dar cine Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru acestea? Cine „risipește“ măcar un gând pentru Dăruitorul tuturor darurilor bune?
Când se ivește însă o suferință în viața noastră, deodată vorbim despre Dumnezeu. Atunci apare întrebarea: De ce? La această întrebare deseori nu putem să răspundem. Și Iov a simțit spinul acestei întrebări. Dar el a primit cele bune cu mulțumire de la Dumnezeu, iar în suferință nu s-a lepădat de El și nici atunci când mult timp nu a mai primit niciun răspuns. Așadar, este important să avem o inimă deschisă pentru tot ceea ce ne-a dăruit bunătatea lui Dumnezeu. Cel mai mare dar este Fiul Său preaiubit, Isus Hristos, care a mers la moarte pentru oameni păcătoși. El este răspunsul la toate întrebările.