Sămânța bună
Fără un pescuit bun…
Cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.
Isaia 55.9
Brasit, un tânăr african, și tatăl său, pescar de meserie, ar fi dorit să meargă la o conferință creștină care urma să se desfășoare într-un oraș aflat la mare depărtare. Fiind foarte săraci, nu aveau banii necesari pentru călătorie. Dar s-au rugat lui Dumnezeu, ca El să facă să prindă mulți pești, pentru ca apoi, din câștig, să-și poată plăti costurile de călătorie.
Însă pești nu prindeau…! Brasit era foarte convins de faptul că Dumnezeu va trimite în plasele lor peștii pe care îi doreau atât de mult; de faptul că și dorința lui Dumnezeu era, bineînțeles, ca ei să meargă la asemenea strângeri, pentru a învăța mai multe despre El; de asemenea, de faptul că Dumnezeu știa bine cât de săraci erau ei și că, fără un pescuit bun, ei nu vor putea ajunge la acea conferință; în sfârșit, de faptul că Dumnezeu avea puterea să le dea peștii de care aveau nevoie. Atunci!? Oare să nu fi ascultat Dumnezeu rugăciunea lor? Astfel de gânduri umpleau inima băiatului, care l-au făcut să fie răpus de deznădejde.
În aceeași localitate locuia un creștin care de asemenea dorea să meargă la conferință. Dar, din anumite motive presante, a fost nevoit să renunțe la călătorie. Creștinul și-a adus aminte de sărmanii pescari, a căror intenție o știa. S-a dus imediat la familia de pescari și le-a dăruit banii necesari pentru călătorie. Cât de mulțumitori erau acum cu toții! Dumnezeu a ascultat în mod cert rugăciunea lor, însă a răspuns într-un alt mod decât s-au gândit ei.
Nu putem să punem înaintea lui Dumnezeu planurile noastre și apoi să așteptăm ca El să le realizeze, dar putem să-I spunem Lui totul, plini de încredere, iar El va răspunde în modul Său și la timpul Său.