Sămânța bună

Gânduri cu privire la Ioan 17
Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.

Ioan 17.17-19

Ca Om pe pământ, Fiul lui Dumnezeu S-a rugat Tatălui Său. Cererile Lui Se refereau în mod deosebit la viața ucenicilor Săi pe care îi lăsa aici, în această lume. El Se ruga ca ei să fie păziți de rău. Mai mult decât atât, El Îi cerea Tatălui ceresc să-i sfințească prin adevărul Său. Cuvântul Tatălui îi separase de lume, de vechile obiceiuri și de ritualurile din iudaism.

Legea lui Moise nu putea să facă această sfințire. Aceia cărora Fiul lui Dumnezeu le-a dat viața veșnică aveau nevoie de o directivă mult mai cuprinzătoare pentru viața lor. Ei posedau adevărul în Cuvântul desăvârșit al lui Dumnezeu. Dumnezeu comunicase poporului Său pământesc părți din adevăr, dar niciodată Adevărul – până a venit Isus care este Adevărul. Odată cu El s-a descoperit cine este Dumnezeu, cine este omul, diavolul, păcatul, de fapt cum sunt într-adevăr toate lucrurile. Astfel, adevărul ne poate scăpa de autoamăgirea acestei lumi.

Această sfințire pentru Dumnezeu se referea la slujba ucenicilor, adică să fie destoinici în îndeplinirea misiunii lor. Așa cum Fiul lui Dumnezeu a fost trimis în lume și L-a descoperit pe Tatăl, tot așa ucenicii erau trimiși acum în lume pentru a-L face cunoscut pe Domnul și Învățătorul lor.

Pentru sfințirea lor mai era necesar ceva: Domnul Însuși trebuia să Se sfințească, adică să intre în slava cerului, pentru ca inima noastră să nu se piardă în această lume, ci să fie la „comoara“ ei din cer, adică la Hristos.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 1 Împărați 7.38-51 · Ioan 6.36-46