Sămânța bună
Fetița care a supraviețuit accidentului aviatic
Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Galateni 2.20
Pe 16 august 1967 a avut loc un accident aviatic. Era zborul 225 al Companiei Northwest Airlines. Catastrofa s-a produs la câteva secunde după decolare. Avionul s-a prăbușit pe șoseaua de lângă aeroport, producând 156 de victime: toți pasagerii, echipajul avionului și încă doi oameni de la sol. Când echipele de intervenție au degajat locul, printre bucățile navei au găsit o fetiță de patru ani, cu numele Cecilia Chican, care era încă în viață. Dezlegarea enigmei a durat trei zile, până când Cecilia și-a revenit din comă și a putut să povestească ce se întâmplase. În timp ce avionul era în picaj, Paula, mama ei, și-a desfăcut centura, a îngenuncheat lângă ea, a cuprins-o în brațe și nu i-a mai dat drumul. Mama murise, dar fetița trăia.
Iată o întâmplare care are mult de vorbit inimilor noastre! Admirăm cu toții dragostea acelei mame față de fetița ei. Dar am vrea să admirăm mult mai mult dragostea Mântuitorului față de o lume aflată în picaj spre moartea veșnică. La cruce a fost rezolvată pe deplin întreaga problemă a salvării noastre veșnice. Pentru ca noi să trăim veșnic, Mântuitorul a trebuit să poarte păcatele tuturor celor care se încred în El. Prin moartea de pe cruce a Mântuitorului se oferă o șansă unică pentru salvarea fiecăruia care o acceptă. Vor folosi oare toți oamenii această unică șansă cu urmări veșnice?
Dragostea Mântuitorului a fost atât de mare, încât a acceptat să moară pentru noi, oamenii, și astfel să ne scape de pierzare. Moartea Sa pe cruce pentru noi ne oferă viața nouă pe care o putem trăi „în credința în Fiul lui Dumnezeu“.