Sămânța bună

Saltul puilor de pe stâncă
De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei care se apropie prin El de Dumnezeu, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.

Evrei 7.25

În fiecare an, pe coastele emisferei nordice are loc un spectacol natural deosebit. Păsările din familia Alcidae clădesc în stâncile abrupte cuiburi pentru puii lor. După câteva săptămâni, locul pe marginea zimțată a stâncii devine prea îngust, iar păsările ar trebui să se întoarcă în habitatul lor natural, marea. Puii nu pot zbura încă și stau fricoși pe stâncile înalte de câteva sute de metri. Dar, pentru că nu pot rămâne pe stânci, îndrăznesc să sară în adânc. Ei dau din aripioarele lor și încearcă să se lase purtați de vânt cât mai departe. Ei trebuie să ajungă până în apă, ca să nu se lovească de terenul de sub stânci, care este dur și pândit de dușmani.

Micile păsări îndrăznesc să sară, pentru că nu sunt singure, ci cu miile. În saltul său, fiecare pui este însoțit de tatăl lui. Păsările mature încearcă, prin lovituri ușoare, să influențeze traiectoria puilor. În caz că ajung pe pământ, tații își apără puii de dușmani și îi conduc spre apă.

Cine are alături de el un sprijin tare, acela va putea să dea piept provocărilor vieții. Domnul Isus dorește să fie acest sprijin pentru noi. El dorește să ne ducă la țintă. Întâlnim zilnic multe greutăți care ni se par de nedepășit. Chiar și în viața de credință avem parte de greutăți și ne întrebăm dacă suntem pe calea cea bună. Isus Hristos mijlocește pentru noi și ne încurajează: Încrede-te în Mine, iar Eu te voi salva. Eu te voi duce la țintă. „Încredințează-ți Domnului calea, încrede-te în El și El va lucra!“ (Psalmul 37.5). „Aruncă-ți sarcina asupra Domnului și El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept“ (Psalmul 55.22).

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 2 Samuel 19.1-24 · Tit 2.9-15