Sămânța bună
Inima omului este făcută pentru Dumnezeu
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
Ioan 3.16
În acest verset se cuprinde toată vestea bună a mântuirii, toată evanghelia. Dumnezeu nu dorește ca cineva să meargă în pierzare. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci ca el să se pocăiască și să trăiască. De aceea El poruncește, în toate timpurile, oamenilor de pretutindeni, să se pocăiască și să primească mântuirea în Hristos. „Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.“
Care este poziția noastră față de oferta harului divin? O primim? Sau preferăm să o ignorăm? Dacă o respingem, pierdem pentru veșnicie mântuirea sufletului nostru.
Nu putem să slujim în același timp și lui Dumnezeu și lumii. Să ne hotărâm pentru Dumnezeu care ne iubește și dorește să ne salveze! El a demonstrat dragostea Sa trimițându-L pe singurul Său Fiu pe pământ, nu ca să ne judece, ci ca să ne facă pe veci fericiți. Avem dreptul să fim fericiți. Evlaviosul Augustin a spus odată: „Inima omului este făcută pentru Dumnezeu și nu se odihnește până nu se odihnește în Dumnezeu“.
Poate căutați în acest timp liniște și pace și alergați după plăcerile temporare ale păcatului. Mergând din plăcere în plăcere, setea adâncă a sufletului nu este liniștită, pentru că beți din izvoare otrăvite sau din fântâni ale deșertăciunii. Nici izvoarele curate ale înțelepciunii omenești, ale științei sau ale cunoașterii nu pot stinge setea. De ce? Pentru că sufletele voastre tânjesc după Dumnezeu.