Sămânța bună

Un mic sicriu albastru cu stele
Isus le-a zis: Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei.

Matei 19.14

Pe fețele noastre curgeau lacrimi în timp ce purtam prin cimitir sicriul mic, albastru, ornamentat cu steluțe. Ajunși la mormânt, am privit la groapa adâncă în care urma să fie coborât bebelușul nostru născut prematur. Ne-am unit glasul într-o cântare, dar plânsul ne-a înecat vocile. La urmă am spus la revedere copilului nostru. Pentru piatra funerară de mormânt am ales versetul de astăzi. El trebuia să ne aducă mereu aminte că Isus iubește copiii. Inimile noastre au fost îndurerate, iar săptămânile care au urmat nu au fost ușoare.

Au trecut anii de la acea zi plină de lacrimi, 14 iunie 2007. Astăzi, copilul nostru ar fi avut paisprezece ani. Oare cum ar fi arătat? Când ne gândim la acestea, ochii noștri se umplu mereu cu lacrimi. Ce bine este însă că avem siguranța că îl vom revedea pe fiul nostru în cer! Această siguranță se bazează pe versetul citat sus. Ne bucurăm că atunci îl vom putea vedea.

La mormânt nu se sfârșește totul – moartea este doar o trecere. Toți aceia care și-au pus încrederea în Isus Hristos în timpul vieții au această asigurare chiar și cu privire la copiii lor care au murit „prea devreme“. Această asigurare ne este dată de Isus Hristos care are toată puterea să împlinească tot ce a promis – „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“ (Ioan 11.25)! El îi primește în Împărăția Sa și pe copii și pe vârstnici. Însă adulții sunt responsabili pentru refuzul mântuirii. Și ce tragic este când, ocazie după ocazie, ei lasă toate șansele să li se scurgă, ajungând să fie purtați prin cimitir într-un sicriu – fără asigurare, fără să fie mântuiți!

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 1 Samuel 25.1-17 · Filipeni 3.1-7