Sămânța bună
Sânge și apă
Unul dintre ostași I-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit din ea sânge și apă.
Ioan 19.34
Când soldatul a străpuns coasta Domnului Isus, s-a arătat încă o dată dușmănia de nestăvilit a omului față de Domnul Isus. El, care le-a făcut oamenilor numai bine, timp de trei ani și jumătate, a fost prins de ei și răstignit: „Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins“ (Matei 26.50) și „L-au dus să-L răstignească“ (Matei 27.31). Acum însă vedem că și după ce Domnul a murit, omul a îndrăznit să ridice mâna împotriva Lui și L-a străpuns cu o suliță.
Dar răspunsul lui Dumnezeu la această faptă rea a omului este har. Din coasta Mântuitorului mort au curs sânge și apă. Acestea vorbesc despre efectele mărețe ale lucrării Sale de la cruce:
Sângele care a curs din coasta Mântuitorului mărturisește că s-a făcut ispășire și că Dumnezeu a fost onorat pe deplin prin lucrarea Fiului Său. Lumea murdărită de păcat Îl necinstește pe Dumnezeu, de aceea El a cerut ispășire. Prin moartea Domnului Isus, Dumnezeu a fost proslăvit pentru totdeauna.
Apa care a curs din Domnul Isus confirmă faptul că omul care crede are viață veșnică pe baza morții Sale. Oamenii născuți în păcat sunt morți, din punct de vedere spiritual, pentru Dumnezeu. Ca să ajungă într-o relație fericită cu El, ei trebuie să se nască din nou. La întoarcerea lor la Dumnezeu, El lucrează în inimile lor nașterea din nou prin Duhul și prin Cuvântul Său.
Ce frumos că celor credincioși li se adeverește prin sânge și prin apă că sunt iertați și spălați, făcuți vrednici pentru cer!