Sămânța bună
Răsăritul de soare
Cei care-L iubesc să fie ca soarele, când se arată în puterea lui.
Judecători 5.31
Era dimineața devreme și afară era încă întuneric. Dar începea să se lumineze, la început foarte puțin, aproape neobservat, iar apoi tot mai mult, până când deodată s-au ivit și primele raze de soare. Prima dată se vedea doar o margine, dar curând a apărut soarele în toată splendoarea lui. Apoi s-a făcut și cald – la amiază, când intensitatea devenise maximă.
Tot așa este în viața unui om care Îl iubește pe Dumnezeu. În versetul nostru nu scrie: „Cei care Îi slujesc lui Dumnezeu“, ci: „Cei care-L iubesc pe Dumnezeu“. A fost cândva și în viața voastră întuneric? Ați trăit în păcat, fără să vă pese de Dumnezeu și de voia Lui și fără să aveți siguranță cu privire la soarta veșnică? Sau poate chiar acum sunteți în felul acesta?
O astfel de stare este deosebit de periculoasă. La mine, în orice caz, s-a schimbat. Dumnezeu a început să lucreze. La început n-am înțeles mult, dar a pătruns treptat lumina în viața mea. Dumnezeu a folosit oameni care m-au îndrumat spre El. El folosește și această foaie de calendar pentru a vă vorbi.
Se părea că, pentru mine, soarele încă nu răsărise. Dar am descoperit ulterior că în mine nu era nimic curat – privindu-mă în lumina pătrunzătoare a lui Dumnezeu. În același timp am înțeles că Dumnezeu vrea să mă scoată din această mizerie și că are o soluție pentru starea mea. Când I-am recunoscut vina mea, soarele a răsărit pentru mine și primele raze au devenit vizibile. Și până astăzi este tot mai frumos, mai cald, mai clar.
Desigur, și în viața mea apar nori sau furtuni, dar harul lui Dumnezeu rămâne.