Sămânța bună

Priveliștea de la cruce
Toate mulțimile care veniseră la priveliștea aceea, când au văzut cele întâmplate, s-au întors bătându-se în piept.

Luca 23.48

În acea zi de vineri, înainte de sărbătoarea de Paște, ar fi putut avea loc această discuție: „Ai auzit? Romanii au anunțat pentru dimineața aceasta o execuție. Tocmai L-au condamnat la moarte pe Isus. Va fi crucificat cu încă doi. El a salvat pe atâția. Se va putea salva și pe Sine?“.

Mulți oameni s-au dus la locul de execuție, la Golgota, pentru a privi acel spectacol. Așa ceva nu se putea vedea în fiecare zi. Soldații romani i-au adus pe cei trei condamnați la moarte și i-au crucificat. Pe Isus L-au pus pe o cruce la mijloc, iar deasupra Lui au prins inscripția: Acesta este Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor. Din toate părțile se auzeau batjocuri: S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum. Totul a durat trei ore, apoi deodată s-a produs ceva ciudat. Spre amiază s-a făcut dintr-odată întuneric beznă. Cu puțin timp înainte, soarele încă mai ardea, dar apoi, pentru trei ore, a domnit un întuneric înfricoșător. Atunci, de pe cruce, s-a auzit un glas tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“. Puțin mai târziu, Isus a murit, zicând: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez Duhul“.

Cei care asistau erau cufundați în gândurile lor; se băteau în piept și se întrebau ce înseamnă toate acestea. Căpitanul roman, care și el era prezent, și-a revenit repede și a spus: „Cu adevărat, Omul Acesta era drept!“ (Luca 23.47). El a văzut de aproape moartea Fiului lui Dumnezeu!

Sunt toate acestea pentru noi numai un spectacol, o poveste veche și interesantă? Sau am recunoscut că Hristos a trebuit să moară, pentru ca noi să fim salvați?

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.1-11 · Efeseni 3.14-21