Sămânța bună

Primăvara
Căci, iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus, florile se arată pe câmp, timpul cântării a venit … roadele în smochin se pârguiesc și viile înflorite își răspândesc mireasma.

Cântarea Cântărilor 2.11,12

În aceste zile, natura se trezește la o nouă viață. După un timp lung de iarnă, totul înverzește și înflorește. Ce încântare pentru ochi! În mod deosebit, pomii încărcați cu flori bucură ochiul și vestesc apropierea verii. Dar florile nu rămân mult timp, pentru că, dacă ar rămâne, nu ar exista niciodată fructul mult așteptat.

Nu este tot așa în viața oamenilor? Cât de mult am dori să rămânem tot tineri, să savurăm, în floarea vârstei, viața! Dar viața trebuie să parcurgă și perioade de coacere, ca să aducă adevăratul rod pentru oamenii din jur, dar mai întâi pentru Dumnezeu. De aceea, fiecare nouă primăvară este un apel pentru noi toți să ne predăm viața la timp lui Dumnezeu. Cine se apropie prin credință de Fiul Său, Isus Hristos, este în legătură cu El, precum o mlădiță în legătură cu vița. Numai așa putem aduce rod pentru Dumnezeu. „Eu sunt vița; voi, mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic“, spune Domnul (Ioan 15.5).

Cât de bogată și de binecuvântată este o viață care poate fi caracterizată de cuvintele profetului Osea: „De la Mine îți vei primi rodul“ (Osea 14.8)! Aceasta este o viață împlinită, al cărei rod nu se termină odată cu existența pământească, ci are statornicie înaintea lui Dumnezeu în veșnicie.

O, ce ferice de acela care

Soarbe întruna din Tine, viu Izvor!

El e ca pomul verde-ntotdeauna,

Care-și dă roada la timp și din belșug!

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Deuteronom 34.1-12 · Efeseni 3.8-13