Sămânța bună
Scăparea în miez de noapte (1)
Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama … ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile sabiei.
Iov 33.14,18
Următoarea întâmplare s-a petrecut în urmă cu aproximativ 100 de ani în Anglia.
Era o noapte întunecoasă și cețoasă. Călătorii priveau cu teamă la vremea furtunoasă. Mecanicul de locomotivă circula foarte precaut.
Deodată a văzut o formă neagră, chiar în mijlocul șinelor, care flutura puternic cu brațele. Mecanicul de locomotivă a tras repede semnalul de alarmă și trenul s-a oprit scârțâind. Mecanicul de locomotivă și fochistul au coborât în grabă din locomotivă. Amândoi au strigat în noapte și în ceață: „Ce s-a întâmplat?“. Dar nimeni n-a răspuns. Și conductorii și câțiva călători au venit în grabă acolo. Dar nu se mișca nimic în fața trenului în ceața deasă.
„Ce-i în mână nu-i minciună“, și-a spus mecanicul de locomotivă cu experiență și a cerut ca unul dintre conductori să verifice șinele cu o lanternă. Acesta s-a întors curând alergând și a spus că podul din fața lor se prăbușise parțial. Numai câțiva metri, și tot trenul împreună cu călătorii săi s-ar fi prăbușit în râu! Ce groază, dar și ce mulțumire a fost printre călători!
Dar cine a fost totuși cel care i-a avertizat în noaptea întunecoasă? De unde a venit și unde s-a dus? A fost un înger? A fost o minune? – Da, a fost călăuzirea lui Dumnezeu! Mai târziu s-a descoperit soluția enigmei: pe reflectoarele trenului s-a lipit o molie mare. Atrasă de lumina lămpii și bătând puternic din aripi, ea încerca să se elibereze înainte de a muri.