Sămânța bună
Mândria
Dar El ne dă un har și mai mare. De aceea zice: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți“.
Iacov 4.6
Un orășel a hotărât să-l găsească și să-l răsplătească pe cel mai smerit cetățean al său. Pentru aceasta s-a făcut un sondaj și, în cele din urmă, persoana căutată a fost desemnată. În cadrul unei ceremonii, la care au participat oamenii de seamă ai localității, celui mai smerit cetățean al orașului i s-a făcut cadou o panglică pe care scria: „Cel mai smerit din oraș“. Cu toate acestea, a doua zi, conducătorii orașului i-au luat cadoul. De ce? Omul a început, plin de mândrie, să poarte panglica cu înscrisul de cel mai smerit om din oraș.
Această povestire conține un mare adevăr. Prin natura noastră păcătoasă, toți suntem plini de mândrie. Mândria a fost una dintre loviturile de moarte pe care vrăjmașul a dat-o primilor oameni în grădina Edenului. Mândria este aceea care i-a îmboldit pe oameni, atât în vechime, cât și acum, să caute să ajungă la cer prin construirea unui turn – Babel. Mândria este aceea care se pune ca o barieră în calea omului de a-și recunoaște vina. Mândria merge înaintea dezastrului omului. Dumnezeu stă împotriva mândriei omului! Să luăm seama la acest mare adevăr și să ne smerim în fața Atotputernicului Creator. În bunătatea Sa, Dumnezeu a pregătit o cale de a scăpa de mândrie – credința în Fiul Său.
Să privim la Mântuitorul care „la înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce“ (Filipeni 2.8).