Sămânța bună
Oare este bine construit podul? (2)
Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte de a veni zilele cele rele … și țărâna se întoarce în pământ.
Eclesiastul 12.1,7
Întrebările chinuitoare pe care și le pune lui însuși, „Oare este bine construit podul?“, „Oare este destul de puternic?“, sunt secretul care îi întunecă dureros viața.
Max Eyth zugrăvește tulburător cum într-o noapte cu furtună grozavă, plin de teamă, „celebrul“ inginer își supraveghează iarăși podul. El vede cum un tren se angajează pe pod. Urmărește lanternele roșii ale ultimului vagon. Deodată ele dispar… și vede că trenul… se prăbușește în apele adânci ale mării înfuriate. Podul se rupsese pe la mijloc.
Citind acest pasaj, ne vine în gând ideea: „Nu este aceasta istoria vieții fiecărui om?“. Toți construim un pod al vieții. Am construit corect? Este suficient de solid pentru a rezista furtunilor vieții? Dacă acest pod al vieții se construiește după planurile divinului Arhitect, încă din tinerețe, și se sprijină pe Stânca veșnică – Isus Hristos – cu siguranță va rezista în toate furtunile pe care vrăjmașul sufletelor le aduce asupra noastră. Dacă lucrăm contra voinței divine, ne putem aștepta dintr-un moment într-altul ca podul vieții noastre să se prăbușească.
Dacă podul vieții noastre nu e rupt încă, dacă firul vieții noastre nu e încă tăiat, aceasta este datorită harului și bunătății lui Dumnezeu. Iar bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăință: „Disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?“ (Romani 2.4).