Sămânța bună
Oare este bine construit podul? (1)
Căci unde este multă înțelepciune este și mult necaz și cine își înmulțește știința își mărește durerea.
Eclesiastul 1.18
Scriitorul german Max Eyth (1836-1906), inginer constructor, în nuvela sa de ficțiune, „Tragedia profesională“, descrie viața unui inginer care își câștigă notorietatea ridicând un grandios pod peste un fluviu, tocmai în zona unde acesta este și un braț la mare. Dificultatea proiectului constă în faptul că podul era supus fluxului și refluxului mării. Tânărul inginer devine centrul atenției contemporanilor datorită acestei importante lucrări, a cărei comandă o primise printr-un concurs de împrejurări cu totul neobișnuite. Lucrarea este inaugurată cu muzică și flamuri. El este pe prima pagină a ziarelor, un om cu faimă. Trăiește la Londra, unde își deschide un birou de arhitectură, și este căsătorit cu o femeie foarte frumoasă. Are o viață prosperă și tot ce-și dorește inima.
Dar un lucru – cunoscut numai de el și de soția lui – îi întunecă viața. Când vine toamna, el pleacă să-și vadă podul. Iar când furtuna urlă în noapte, iar ploaia cade în rafale, atunci stă la picioarele podului, cu inima strânsă cât un purice: „Oare este bine construit podul?“. Simte forța furtunii care se dezlănțuie împotriva stâlpilor de susținere. Și, de fiecare dată, reface calculele pentru a se asigura că stâlpii sunt, de fapt, destul de puternici, că a evaluat corect forța vântului și a valurilor. Când trece furtuna, se reîntoarce la Londra și redevine omul celebru care ocupă un loc atât de important în viața mondenă a marelui oraș.