Sămânța bună

Întrecerea celor patru
Tot așa și limba: este un mădular mic și se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde!

Iacov 3.5

Patru discipoli ai unui înțelept au pornit o întrecere: care dintre ei avea să iasă învingător în răbdare și în puterea de concentrare. S-au așezat toți într-o încăpere și au hotărât ca timp de trei zile să nu scoată o vorbă. Dar, spre seară, când a început să se întunece, unul nu s-a putut abține și a zis:

— Să aprindă cineva lumina!

— Ce-ai făcut? Nu trebuia să tăcem?, l-a întrebat al doilea nedumerit.

— De ce ați vorbit?, s-a repezit al treilea.

— Doar eu am tăcut, s-a lăudat cu îngâmfare al patrulea.

Fiecare a căzut pradă câte unei ispite: graba, neîncrederea, mânia și mândria. După cum soarele aduce totul la lumină, tot așa, limba aduce la lumină ce este ascuns în inimă. Gura vorbește din prisosul inimii. De aceea trebuie ca mai întâi inima să fie adusă într-o stare bună cu Dumnezeu și voia Sa. Ori tocmai acest lucru le-a lipsit celor patru concurenți. Acest mădular mic – limba – care se fălește cu lucruri mari, poate să stăpânească și să ne conducă viața.

„Oare din aceeași deschidere a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară?“ (Iacov 3.11).

Cum să ne păzim limba de rău? „Tot așa nici voi nu puteți, dacă nu rămâneți în Mine“ (Ioan 15.4). Ferice de toți cei care și-au încredințat viața în mâinile Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos!