Sămânța bună
O liniște mare
El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fii liniștită!“. Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare.
Marcu 4.39
Ce moment solemn a fost acela când Domnul Isus a liniștit furtuna pe marea Galileii! Cât de măreț a fost pentru ucenici să fie martori ai unui astfel de moment! Ce har minunat este pentru cei care, cu inimi sensibile, cugetă la gloria Domnului și Mântuitorului lor! Oamenii pot vorbi despre legile naturii, dar cu siguranță că prima lege a naturii este ca natura să asculte de Creatorul ei. În împrejurarea aceasta, marea Galileii a simțit prezența și a ascultat cuvântul Celui care, după buna Sa plăcere, schimbă mersul lucrurilor sau care, cu o simplă atingere, face ca totul să se prăbușească.
Acesta este Domnul Isus Hristos venit din cer pe pământ. Este scris: „prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute … Toate lucrurile au fost create prin El și pentru El“ (Coloseni 1.16). Ucenicii, în necunoștința lor, au întrebat: „Cine este Acesta, de Îl ascultă și vântul și marea?“. Și probabil facem și noi la fel. Dumnezeu Creatorul a venit în lumea noastră ca să oprească, prin jertfa Lui de la cruce, toate talazurile nedreptății unei lumi purtate încoace și încolo de urmările neascultării de Dumnezeu. Numai la Domnul și Mântuitorul găsim ocrotire, ajutor în orice vreme. Când venim la Mântuitorul Isus Hristos, se face o liniște mare în viețile noastre.