Sămânța bună
Rugăciunea noastră
Poftiți și nu aveți, … cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.
Iacov 4.2,3
Un creștin a întâlnit un preot și l-a întrebat:
— Părinte, cum este cu bunătatea lui Dumnezeu? Eu țin toate posturile și mă rog să mă ajute, dar nu prea am primit răspuns la dorințele mele…
Preotul l-a privit lung, căutând să-i înțeleagă cât mai bine frământările, apoi i-a spus:
— Era odată un om care avea treisprezece copii. Omul era tare sărac și își drămuia puținul cu multă chibzuință. Într-o zi a plecat cu copiii la oraș. Aceștia, văzând o librărie, s-au rugat de tatăl lor să-i lase să intre. Fiecăruia îi străluceau ochii după ceva: unul dorea o carte, altul o muzicuță, altul o minge… și tot așa. Copiii se rugau de tatăl lor să le cumpere ce-și doreau, dar tatăl nu avea decât puțini bani în buzunar. După câteva clipe de cugetare, i-a luat pe copii și s-au îndreptat spre o brutărie, unde au cheltuit, în mod înțelept, banii pe care îi aveau.
— Drept a hotărât acel om, a zis creștinul.
Atunci preotul a încuviințat observația creștinului și a zis:
— Așa este și bunul Dumnezeu. Cu toate că El este nespus de bogat, ne dăruiește numai ceea ce este bun pentru noi, nu neapărat tot ceea ce Îi cerem.
Să învățăm ca rugăciunea noastră să fie: „Doamne, facă-se voia Ta“. Numai voia lui Dumnezeu este desăvârșită pentru noi toți și în toate împrejurările prin care trecem.