Sămânța bună
Biruința Domnului
Ce este aceasta? … El poruncește cu autoritate … Și îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.
Marcu 1.27,28
Cercetând atent pasajul biblic, ajungem la concluzia că slava personală se vede strălucind în slujba lui Hristos și cu privire la relația Sa cu Satan. Isus Hristos nu i-a permis niciodată lui Satan să dea mărturie despre El. Mărturia poate fi adevărată și exprimată prin cele mai lingușitoare expresii, ca de exemplu: „Te știu cine ești: Ești Sfântul lui Dumnezeu!“. Cu toate acestea, Domnul Isus i-a poruncit să tacă. Slujba Domnului era curată și plină de har. Domnul nu a acceptat în slujba Sa ajutor de la acela pe care venise să-l nimicească. Atât în ființa Sa, cât și în slujba Sa, Mântuitorul nu putea avea părtășie cu întunericul. La Domnul, scopul nu putea sfinți mijloacele; și astfel diavolul, ca răspuns la mărturia Sa, a fost pedepsit și adus la tăcere. Ce glorie măreață strălucește în orice amănunt al vieții Domnului!
În măsura în care evangheliile vorbesc despre slujba Domnului cu privire la relația Sa cu Satan, ele Îl prezintă ca Acela care îl doboară pe Satan la pământ, îl leagă și îi jefuiește gospodăria. Cartea Apocalipsa ne arată și alte manifestări ale Domnului Isus față de același împotrivitor. Acolo vedem cum „Satan va fi aruncat pe pământ“ și cum Isus, când va veni timpul, îl va arunca „legat în adânc“ și, în cele din urmă, în „iazul de foc și de pucioasă“. Putem urmări biruința Domnului Isus asupra lui Satan începând din pustie, locul ispitirii, și până la iazul de foc.