Sămânța bună

Ascultarea Mântuitorului
Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

Ioan 17.4

Trăsătura desăvârșită a unei făpturi este ascultarea. Deși era Dumnezeu peste toate, Creatorul Atotputernic și Susținătorul întregului Univers, Domnul Isus nu a făcut niciodată vreun pas în lipsa unei porunci divine. Când diavolul L-a ispitit, Domnul a acționat în conformitate cu autoritatea Cuvântului divin. El n-a făcut minuni pentru a Se slăvi pe Sine Însuși, a venit în Templul Său doar atunci când a fost trimis de Dumnezeu și așteaptă timpul hotărât de Dumnezeu în care să primească împărățiile acestei lumi. Ascultarea Mântuitorului a fost desăvârșită și neîntreruptă, de la iesle până la cruce. Prin ea, Mântuitorul a fost plăcut înaintea lui Dumnezeu.

Adâncindu-ne în urmele pașilor Domnului pe acest pământ, Îl vedem ca fiind singurul Om care a umblat în ascultare desăvârșită de voia Tatălui ceresc. Gândiți-vă că timp de treizeci și trei de ani, cât a durat umblarea Mântuitorului pe pământ, nu a făcut nici măcar un singur lucru ca să-Și slujească Lui Însuși, să Se cruțe pe Sine sau să Se înalțe înaintea oamenilor, ci în fiecare clipă a vieții Sale a făcut ceea ce a dorit Dumnezeu. Cunoașterea acestui Domn și Mântuitor, a cărui lucrare este împlinită, care îngrijește de ai Săi în mod admirabil, dumnezeiesc, nu face altceva decât să întărească credința tuturor acelora care s-au decis să-L urmeze și cărora le este pregătit pentru eternitate un loc împreună cu El, pentru că El Însuși a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc“ (Ioan 14.2).