Sămânța bună

Scăpat prin Biblie (1)
Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut și va împlini lucrul pentru care l-am trimis.

Isaia 55.11

Anul 1731 a fost unul greu pentru creștinii care doreau să pună în practică învățăturile Domnului și Mântuitorului lor. Vechiul vrăjmaș, diavolul, căuta, ca de altfel în toate timpurile, să le fure creștinilor temelia tare a Cuvântului divin. Peste 20.000 de creștini au fost nevoiți să-și părăsească locuințele din Salzburg (Austria), pentru a se refugia în Prusia de Est.

O familie și-a lăsat acasă fiul, în speranța că lucrurile se vor schimba curând în bine și că vor putea reveni la casele lor. Tânărul folosea o Biblie veche, pe care trebuia să o ascundă de fiecare dată după ce citea, pentru a nu fi prins. Când a aflat că cineva l-a reclamat la autorități, tânărul și-a împachetat Biblia într-un rucsac și a fugit la părinții săi. Dumnezeu l-a păzit în această călătorie într-un chip minunat. Era iarnă și zăpada se așternuse într-un strat gros. După un drum foarte lung, într-o seară a ajuns într-o localitate unde a primit informații referitoare la cât mai avea de mers până să-și găsească părinții. Lupii urlau aprig, se întunecase și el încă nu ajunsese. După un timp, în depărtare a văzut o lumină și s-a îndreptat în direcția ei. Dar pe drum s-a împiedicat și a căzut în zăpadă. Un lup venit din spate a sărit asupra lui. Tânărul s-a speriat și a țipat. A mai simțit cum rucsacul cu Biblia i-a căzut peste cap și apoi și-a pierdut cunoștința. Însă Autorul Bibliei veghea El Însuși, prin căile Sale pe care noi nu le pricepem, asupra acestui tânăr iubitor al Cuvântului vieții.