Sămânța bună
Scăpat prin Biblie (2)
Desigur, poporul este ca iarba. Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna.
Isaia 40.7,8
Lumina venea de la o fermă din apropiere. Ziua aproape trecuse, însă fermierul care locuia acolo, auzind un strigăt, a ieșit totuși afară cu pușca. A văzut cum un lup se năpustise asupra cuiva căzut la pământ. A împușcat animalul și l-a dus pe cel prăbușit, care-și pierduse cunoștința, în casă. Mama l-a recunoscut imediat. Era fiul lor. Când i-au dat jos rucsacul, au observat că lupul își înfipsese dinții în coperta groasă a Bibliei.
Bucuria părinților a fost peste măsură de mare: fiul lor a fost salvat de două ori prin Biblie. Pe de o parte a fost salvat de la moartea veșnică prin credința în mesajul Bibliei, care proclamă faptul că, la crucea de pe Golgota, Mântuitorul Și-a dat viața pentru ca cei care se încred în El să fie mântuiți. Și, pe de altă parte, când Dumnezeu, care conduce toate amănuntele vieților oamenilor, nu a permis ca tânărul să fie sfâșiat de colții lupului.
Acum ne bucurăm de încă o zi de har. Dumnezeu ne-a mai rezervat și în ziua aceasta șansa să citim Biblia și să punem în practică învățăturile ei. Faptul că suntem în viață se datorează doar harului lui Dumnezeu. Mulți colegi de-ai noștri poate nu mai au această posibilitate. Nu am vrea să ne hotărâm să-I slujim lui Dumnezeu, care ne-a păstrat viața până acum și care a lăsat ca vestea bună să ajungă până la noi? Mântuitorul vrea să ne dea, prin harul Său, viața veșnică, vrea să ne salveze din starea de necredință și să ne pună în inimă bucuria și pacea mântuirii veșnice.