Sămânța bună
Siguranță
Pe când vorbeau ei astfel, Însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“. Dar ei, plini de frică și de spaimă, credeau că văd un duh.
Luca 24.36,37
Vestea că Domnul a înviat dintre cei morți nu a fost ușor de primit. Ucenicii, adunați laolaltă în seara zilei de înviere, plini de teamă, vorbeau tot despre aceasta atunci când Însuși Domnul a stat în mijlocul lor, spunându-le: „Pace vouă!“. Minunea apariției Lui bruște a fost prea mult pentru ei. Nu aveau nicidecum pace, căci frica pusese stăpânire peste ei toți. Credeau că văd un duh, pentru că altcumva n-ar fi putut apărea cineva dintr-odată înaintea ochilor lor. Aceasta este însă doar una dintre minunile învierii Sale – El nu a înviat în aceeași stare în care fusese înainte de moarte, ci a biruit moartea, pentru a nu mai muri niciodată. Trupul Său are puteri pe care noi nu le-am fi crezut posibile decât pentru un duh.
Cât de scumpe au fost cuvintele Sale dătătoare de siguranță! „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimi?“ Domnul dorea ca ei să fie liniștiți în prezența Sa, de aceea le-a arătat mâinile și picioarele Sale, purtând rănile cuielor, și i-a invitat să-L atingă. Realitatea era evidentă: Isus avea același trup cu care mersese în mormânt, însă un trup cu o stare schimbată, care nu mai putea fi limitat de barierele fizice. Era un trup spiritual, potrivit împrejurărilor spirituale, însă un trup adevărat, nu un duh. El le-a spus că avea carne și oase. N-a spus: „carne și sânge“, așa cum declară Biblia în ce privește viața Sa de pe pământ, pentru că sângele nu va mai face parte din trupul de înviere.