Sămânța bună

Tată, ei L-au răstignit!
Când au ajuns la locul numit „Căpățâna“, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele.
Noi predicăm pe Hristos cel răstignit.

Luca 23.33; 1 Corinteni 1.23

Fiul unui domn necredincios primise o Biblie și citea din ea cu așa mare interes, încât uita și de cele ce se întâmplau în jurul său. A ajuns cu cititul la un loc care l-a răscolit. Tatăl i-a observat neliniștea și l-a întrebat ironic: „Ce fel de carte citești?“.

Băiatul și-a ridicat privirea. Avea lacrimi în ochi. Zguduit, a spus: „Tată, ei L-au răstignit!“.

Tatăl a tăcut. Săgeata lui Dumnezeu îl străpunsese fix în inimă: Degeaba s-a apărat împotriva strigătului acestor puține cuvinte. Mereu răsuna în interiorul ființei sale: „Ei L-au răstignit!“. Conștiința i-a fost trezită, neliniștea însă creștea. Tot mai greu îl apăsa povara păcatelor sale. Își dorea iertare și pace.

Și tot cuvintele copilului său, „Ei L-au răstignit!“, au fost cele care l-au ajutat și mai departe. Isus, Mântuitorul, a fost răstignit și pentru el. El L-a acceptat prin credință ca pe Mântuitorul său și astfel a găsit pace cu Dumnezeu.

„Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați“ (Isaia 53.5).