Sămânța bună
Muzica și Biblia (2)
Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va ajunge tatăl multor popoare.
Romani 4.18
Viața de familie a compozitorului nu a fost nimic altceva decât o continuă luptă pentru a fi mereu alături de frații săi, el simțindu-se responsabil cu adevărat față de aceștia și căutând pe parcursul întregii vieți să le fie de ajutor în toate privințele. Eforturile sale, din fericire, au avut ecoul cuvenit, familia simțindu-se cu adevărat protejată de Ludwig. Ca mare creator de muzică, Ludwig van Beethoven a reușit să domine pe deplin epoca sa, depășind artiști mai bine cotați ai timpului. Toamna anului 1802 îi aduce lui Beethoven o profundă criză sufletească – oglindită în „Testamentul de la Heiligenstadt“, criză accentuată și de ruinarea visului său de a-și întemeia o familie și de episoadele de surzenie, maladie care, treptat, s-a instalat definitiv. Cumpăna la care ajunge titanul muzicii este însă depășită, el găsindu-și refugiul în paginile Bibliei – cea mai mare mărturie despre bunătatea lui Dumnezeu arătată în lucrarea de la cruce a Fiului Său.
Numai Dumnezeu știe ce s-a produs în sufletul marelui compozitor atunci când s-a ocupat de capodopera muzicală „Hristos pe muntele Măslinilor“. Noi doar ne punem întrebarea: A înțeles oare Beethoven lecția pe care a dat-o Avraam atunci când a nădăjduit împotriva oricărei nădejdi? Nu știm să răspundem; însă, în ce ne privește, ne putem lăsa motivați de curajul credinței lui Avraam, dar și de lupta compozitorului cu greutățile vieții.