Sămânța bună
Contesa Lipiani
Hristos, de asemenea, a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.
1 Petru 3.18
Pe vremea revoluției franceze, într-o temniță rece era închisă însăși contesa Lipiani. Acum aștepta decapitarea. Împreună cu contesa era și slujitoarea ei. Obosită de atâta jale și plâns, contesa a adormit cucerită de un somn adânc. Slujitoarea știa că în orice moment putea să apară judecătorul. Atunci un gând măreț i-a venit în minte. S-a îmbrăcat în hainele stăpânei, în timp ce hainele ei și le-a așezat lângă contesa adormită. La puțin timp a auzit glasul judecătorului: „Contesa Lipiani“.
„Aici“, a strigat fata, gata să-și dea viața pentru buna ei stăpână.
Când s-a trezit, contesa a văzut hainele slujnicei lângă ea și, neavând încotro, le-a îmbrăcat. Contesa se gândea cu spaimă la moarte. Dar judecătorul i-a spus: „Puteți merge acasă, doamna a fost decapitată“. Ea a rămas mirată și printre lacrimi abia a putut citi hârtia pe care scria: „Contesa Lipiani – decapitată“. Da, contesa a scăpat cu viață, pentru că slujitoarea a murit în locul ei.
Pentru noi, care eram morți în păcate, condamnați la moarte, a murit Domnul Isus. Judecata lui Dumnezeu, pe care o meritam noi ca oameni păcătoși, a îndurat-o Domnul Isus Hristos pe cruce. O, de-am înțelege această dragoste care ne conduce la mântuirea sufletului!
Tu m-ai iubit cum nu pot să spun
Și mi-ai dat har cât nici nu pot s-adun,
M-ai copleșit, iubindu-mă nespus,
M-ai cucerit și sunt al Tău, Isus!