Sămânța bună
Muzica și Biblia (1)
Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
Iacov 1.17
Anul acesta se împlinesc 250 de ani de la nașterea marelui compozitor german Ludwig van Beethoven (1770-1827), recunoscut ca una dintre cele mai mari personalități din istoria muzicală. După o copilărie marcată de studiul constant al muzicii, sub directa îndrumare a tatălui său, Johann van Beethoven, tânărul Ludwig a plecat la Viena, unde visa să studieze muzica împreună cu Mozart, dar nu a avut, în mod regretabil, această șansă. Moartea mamei sale și depresia gravă a tatălui survenită în urma acestei dureri l-au făcut pe talentatul muzician să se reîntoarcă în Bonn, unde era nevoie de el pentru a avea grijă de frații săi.
Mai târziu, ajuns din nou la Viena, Beethoven și-a început cu adevărat cariera, interpretând în primă audiție cele dintâi concerte ale sale pentru pian, care i-au adus faimă și câștiguri substanțiale. Plecând de aici, cariera sa a fost într-o continuă dezvoltare. Îi impresiona pe toți prin virtuozitate și prin spontaneitate. A publicat an de an lucrări tot mai cerute de melomanii acelor timpuri. Din nefericire, succesul deplin în plan muzical a fost însoțit și de probleme grave de sănătate, compozitorul începând să acuze tot mai des faptul că nu mai aude la fel de bine ca înainte. După mai mulți ani, auzul său s-a deteriorat complet, el continuând să lucreze ca mai înainte, fără însă a mai putea auzi vreo notă din muzica sa. Putem să ne imaginăm ce înseamnă pentru un compozitor acest handicap?