Sămânța bună
Cătușele dragostei
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 3.16
Unul dintre regii Persiei avea un general vestit pentru destoinicia și vitejia lui. Dar, din anumite motive, generalul se hotărâse să-și părăsească slujba. Vestea a ajuns repede la urechile regelui, care se tot gândea pe cine ar putea pune în locul vestitului său general sau, mai degrabă, cum să găsească o modalitate de a-l face să-și schimbe planul. Regele și-a strâns consilierii și le-a cerut sfatul. Toți au fost de părere că generalul trebuia să fie aspru pedepsit. „Maiestate, dați-i rebelului o pedeapsă exemplară! În cătușe cu el!“, au strigat supușii, bucuroși să scape de general.
A doua zi, regele l-a chemat pe general la el. A cercetat cu multă atenție hotărârea acestuia de a-și părăsi serviciul. Iar ca „pedeapsă“, i-a dat și mai multă autoritate în funcția pe care o deținea. Generalul, dezarmat în fața acestui gest de mărinimie din partea regelelui, a intrat din nou în slujbă, cu o mai înfocată dorință de a-i fi folositor suveranului. Regele și-a chemat apoi consilierii și le-a zis:
„Am făcut cum m-ați sfătuit. L-am legat pe general cu cătușe. Dar, fiindcă erau necesare prea multe cătușe pentru mâini și pentru picioare, i-am legat numai inima, cu cătușele dragostei!“.
Dumnezeu ne cheamă din întuneric la lumină! De la ură la dragoste! De la apăsare la înviorare! De la prăbușire la înălțare!
Să ne luăm timp să stăm sub înviorarea Cuvântului lui Dumnezeu. „Încătușați în dragostea Lui“ – cunoașteți sub soare vreun loc mai plăcut ca acesta?