Sămânța bună

Un verset provocator (3)
Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne. Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei ca floarea ierbii; iarba s-a uscat și floarea a căzut; dar Cuvântul Domnului rămâne pentru veșnicie. Și acesta este Cuvântul evangheliei, care v-a fost vestit.

1 Petru 1.23-25

La scurt timp după acea propunere de a da jos versetul de pe zidul cu ușa a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial. Nici orașul Dillenburg nu a fost scutit de ploaia de bombe și de distrugere. Astfel, și firma respectivă a fost transformată într-o grămadă de moloz. Dar în mijlocul ruinelor s-a văzut o minune. O priveliște de necrezut! Între dărâmături atârna de bucata de perete, care rămăsese în picioare, deasupra ușii, versetul înrămat (avea o dimensiune destul de mare, 140 cm lungime și 40 cm lățime). Rama aurită și chiar sticla tabloului erau neatinse! Împrejur numai moloz și distrugere, iar în peretele gros de 60 cm se vedea o gaură uriașă lăsată de explozia bombei. Dar Dumnezeu a vegheat ca și în mijlocul dărâmăturilor cuvântul despre cruce să țină o predică impresionantă, de parcă doar atunci ar fi fost atârnat acolo versetul înrămat.

Firma a fost reconstruită. Versetul și-a păstrat vechiul loc. Mai târziu, când firma s-a mutat într-o clădire nouă, versetul a fost din nou agățat deasupra ușii și vorbește, verifică și întreabă până astăzi pe toți cei ce vin acolo și pleacă.

Prin această scurtă relatare te întreabă și pe tine. Care este răspunsul tău?