Sămânța bună
Steaua lui David
El [Isus Hristos] a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn … prin rănile Lui ați fost vindecați. Căci erați ca niște oi rătăcite.
1 Petru 2.24,25
Anul 1942. Cel de-al doilea Război Mondial în plină desfășurare. În Danemarca, țara ocupată de soldați inamici, guvernul trebuia să asculte de dispozițiile lui Hitler. Într-o zi a venit ordinul ca toți evreii să fie însemnați pentru moarte prin aceea că erau obligați să poarte steaua lui David. Drept răspuns la acel ordin, regele Christian a luat parte pe 7 octombrie la o slujbă într-o sinagogă din Copenhaga. Spre a-și arăta simpatia față de supușii săi, el a spus: „Dacă evreii trebuie să poarte steaua lui David, atunci trebuie s-o purtăm toți. Voi toți sunteți danezi. Voi sunteți poporul meu“. Mulți danezi evrei au plâns văzând că regele lor îi iubește atât de mult, încât dorește să se identifice cu ei.
Această întâmplare face trimitere la Regele regilor, la Domnul și Mântuitorul nostru, care nu numai că S-a identificat cu starea noastră, ci a acceptat să ne poarte păcatele la cruce. Mântuitorul a făcut ceva unic: a luat locul nostru în judecata lui Dumnezeu. Mântuitorul S-a lăsat pedepsit pentru cei nedrepți: Hristos a murit pentru păcatele noastre. Moartea, ca plată a păcatului din partea lui Dumnezeu, care ar fi trebuit să ne lovească pe noi, L-a lovit pe Hristos. Cine se încrede acum în Mântuitorul Isus Hristos va fi vindecat de această boală îngrozitoare, care este păcatul. Aceasta este vestea bună, pe care dorim să o aducem tuturor cititorilor.