Sămânța bună

Puterea iertării (1)
Căci și noi eram altădată … robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în invidie, demni de a fi urâți și urându-ne unii pe alții.

Tit 3.3

Cu mai mult timp în urmă, în America, un stăpân de sclavi, care avea însă un suflet mare, avea un rob pe care îl prețuia foarte mult. Într-o zi s-au dus împreună la un târg de sclavi. Acolo au văzut un bătrân negru care era expus pentru a fi vândut. Părul îi era alb, spatele încovoiat și trupul tremura neputincios. Sclavul l-a implorat pe stăpânul său cel bun să-l cumpere pe acel bătrân. Stăpânul a fost surprins, dar a făcut ce i-a cerut sclavul său la care ținea mult. Acesta l-a luat acasă pe bătrân, l-a dus în coliba lui și l-a așezat pe un pat, apoi s-a îngrijit de el ca de un părinte. Când bătrânului îi era frig, el îl scotea la soare să se încălzească, iar când razele soarelui dogoreau cu putere, îl ducea la umbra răcoroasă.

„Ce înseamnă toate acestea?“, l-a întrebat stăpânul pe sclavul său. „Este tatăl tău acest om bătrân?“ — „Nu“, a venit răspunsul. „Atunci poate este fratele tău sau vreun prieten?“ — „Nu“, a răspuns sclavul. „Acest om este dușmanul meu. Cu ani în urmă, el m-a răpit din casa mea din Africa și m-a vândut ca sclav. Iar eu acum fac ce spune Biblia: «Dacă-i este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, făcând astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine»“ (Romani 12.20,21).