Sămânța bună
Semnul cunoașterii
Nu vă temeți, căci, iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: căci astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor.
Luca 2.10,11
Îngerul nu a vestit nașterea lui Hristos locuitorilor din Ierusalim, nici măcar mai-marilor din Betleem. Primii care au primit această veste au fost păstorii, care făceau de strajă turmei lor, în timpul nopții. Mântuitorul venise pentru toți aceia care urmau să-și pună încrederea în El, însă, adresându-se păstorilor, îngerul le-a subliniat faptul că Domnul Se născuse pentru ei. Fiecare dintre noi putem spune: „Pentru mine a venit El pe acest pământ“.
Îngerul a continuat: „Și acesta este semnul pentru voi: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle“. Ce semn ciudat pentru a-L distinge pe Hristos Domnul de toți pruncii din Betleem! Era culcat într-o iesle! Saul, cel dintâi împărat al lui Israel, se distingea prin faptul că era mai înalt decât oricine din popor, însă semnul distinctiv al Domnului Isus a fost sărăcia extremă. În 2 Corinteni 8.9, Pavel scrie: „Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți“.
Iată cine era Cel culcat în ieslea din Betleem! Păstorii au plecat în grabă și i-au găsit pe Maria și pe Iosif și Pruncul culcat în iesle. După ce L-au găsit pe Prunc, au făcut cunoscut lucrurile pe care le auziseră cu privire la El, apoi s-au întors slăvindu-L și lăudându-L pe Dumnezeu pentru tot ceea ce auziseră și văzuseră. Cel care venise pentru a fi Mântuitorul nostru le-a captat privirile și le-a câștigat inimile.