Sămânța bună
Sammy descoperă steaua (1)
Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov.
Numeri 24.17
Pe străzile din New York sufla un vânt rece. Mașinile goneau pe lângă blocuri uriașe. Frânele scârțâiau și claxoanele răsunau când vreun trecător traversa gânditor strada lată. Câinii adulmecau curioși în toate părțile, în timp ce stăpânii lor trăgeau de lesă nerăbdători. Gospodinele, împovărate cu sacoșe pline, se îndreptau grăbite spre stația de autobuz, iar copiii curioși își turteau nasul de vitrine, privind cu jind la minunățiile ce li se înfățișau ochilor.
În New York se resimțea prea puțin din cel de-al Doilea Război Mondial, care bântuia în Europa, în Africa și în Asia. Oamenii străbăteau fără teamă orașul puternic luminat – tot așa și micuțul Sammy, care mergea de-a lungul trotuarului ținându-se de mâna tatălui său.
Tatăl era un bărbat liniștit, care ieșea în fiecare seară la o plimbare. Acum Samuel era destul de mare pentru a-l însoți, iar prin pălăvrăgeala lui necontenită îl abătea puțin de la îngrijorările zilnice. În acest timp, acasă, în bucătărie, mâncarea era pe foc, iar când aveau să se întoarcă, mama le va pune ceva delicios pe masă. Da, le mergea bine – chiar dacă posibilitățile lor erau modeste, chiria era mare, iar munca era istovitoare.
Sammy l-a întrerupt pe tatăl său cufundat în gânduri, întrebându-l: „Pentru ce este aceea acolo?“. Cu arătătorul său învelit într-o mănușă de lână, Sammy indica spre ceva pe partea cealaltă a străzii. Tatăl, obosit, nu a înțeles imediat. La ce se referea micuțul? Poate la sigla vreunei firme pe o reclamă luminată? Sammy a dat din cap negând. Poate la vitrinele puternic decorate? Nu! „Steaua, tată, steaua, nu o vezi?“ Sammy privea fără întrerupere la o fereastră.