Sămânța bună
Moment de cotitură (2)
Eu strig cu glasul meu către Domnul și El îmi răspunde din muntele sfințeniei Lui. Mă culc, adorm și mă deștept.
Psalmul 3.4,5
„M-am gândit cu repeziciune că șuvoiul de apă care va fi dislocat atunci când vaporul va ajunge în apă îi va mătura pe toți. La toate mă gândisem, numai la aceasta, nu. «O, Doamne, ajută-ne!», am mai putut spune. Și iată! – Este vis? Este închipuire? Vaporul stă pe loc.“ Mai târziu, Stephenson a numit de mai multe ori acea zi ca fiind „momentul de cotitură“ din viața sa.
Cererile pe care le facem în rugăciune nu au menirea să-I dea lui Dumnezeu informațiile de care ar avea nevoie. El cunoaște nevoile noastre mai înainte ca noi să ne rugăm. Dumnezeu a știut ce nenorocire putea să se întâmple peste acei oameni care asistau nevinovați la lansarea la apă a marelui vapor. Dumnezeu a vrut să ne dea tuturor o lecție: spectatorilor, lui Stephenson și nouă. Adesea ne credem stăpâni pe situațiile din viață. Pentru ca momentul de cotitură să vină și în viața noastră, Dumnezeu permite tot felul de întâmplări, de împrejurări mai puțin favorabile firii noastre pământești, tocmai cu scopul de a ne întoarce de la viața noastră de necredință la Cel care ne-a iubit așa de mult, încât Și-a dat viața la cruce. Ideal ar fi să nu așteptăm întâmplări nemaiauzite, ci de bunăvoie să venim chiar acum la Cel care ne dorește binele temporar și veșnic. Cine poate descrie într-un mod potrivit bucuria adâncă de a avea un Mântuitor în glorie, a Cărui inimă este cu noi în toate încercările vieții și în toate durerile drumului nostru prin pustia acestei lumi?