Sămânța bună

Moment de cotitură (1)
Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!“, de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră.

Eclesiastul 1.10

O istorioară veche ne arată cum lucrurile se pot schimba cu repeziciune sub conducerea lui Dumnezeu. În iunie 1898 a avut loc o întâmplare nefericită, cu prilejul lansării navei „Albion“ pe Tamisa. Peste 300 de oameni, care au vrut să vadă spectacolul lansării navei, au fost luați de apa care s-a revărsat, dislocată brusc și forțat, când nava cea nouă a fost lansată de pe o schelă în mare; unii dintre ei au fost salvați, dar mulți au pierit.

Acest accident nefericit are la antipodul său un eveniment curios petrecut cu ocazia lansării la apă a altui vas. Vaporul gigant „Great Western“ trebuia pus pe mare. Peste drum de șantierul naval se adunaseră mii de oameni pe pajiștea joasă a Tamisei. S-a dat semnalul pentru lansare. Colosul a început să se miște, dar, dintr-o dată, s-a oprit fără niciun zgomot și nemișcat, fără să-ți poți da seama de ce. Stephenson, constructorul vaporului, privea încremenit și îngrozit de pe colosul împotmolit; și-a pus mâinile împreunate pe cap și a fugit de acolo ca înnebunit. Prietenii lui au fugit după el. L-au găsit acasă, cu ușa zăvorâtă. În sfârșit, după un timp, Stephenson a deschis ușa. În loc de o față disperată, prietenii lui au văzut un chip radiind de o emoție lăuntrică. „Știți ce am făcut? M-am rugat și I-am mulțumit lui Dumnezeu. În clipa în care vaporul s-a pus în mișcare, privirea mi-a căzut peste miile de spectatori de peste drum, de pe pajiște. Ca un fulger m-a săgetat un gând îngrozitor: toți acești oameni vor fi pierduți!“