Sămânța bună

Prevestiri bune
Încredințează-ți Domnului calea, încrede-te în El și El va lucra! Taci înaintea Domnului și așteaptă-L cu răbdare.

Psalmul 37.5,7

Un ofițer tânăr și-a auzit de multe ori mama vorbind despre prevestiri bune. Într-una din zilele din noiembrie, când avea ziua de naștere, acest ofițer s-a trezit foarte devreme; era cam între orele patru și cinci. Locuia la cazarmă, în Berlin. El s-a gândit: „Dacă stelele strălucesc acum, atunci acest semn bun este pentru noul meu an de viață“. S-a ridicat din pat și a tras perdeaua, ca să se uite pe fereastră. Strada era liniștită și goală. Dar în mijlocul acostamentului, foarte aproape sub fereastră (locuința era la primul etaj), pe un cărucior de mână era un sicriu mare. Ce răspuns grav la întrebarea cu privire la prevestiri bune! Tânărul nu s-a speriat, a rămas liniștit, chiar și lăuntric, dar a priceput totuși că Dumnezeu vorbea serios cu el. A înțeles că nu din fenomenele exterioare trebuie să afle evenimentele viitorului, ci din Cuvântul lui Dumnezeu. De acolo trebuie să recunoască siguranța harului și credincioșia lui Dumnezeu, pentru a-și urma calea în pacea lui Dumnezeu.

Cine a devenit un om mântuit nu întreabă de semne prevestitoare, de presimțiri sau de altele asemănătoare. El se odihnește în credincioșia Aceluia care le spune alor Săi: „Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii de pe cap, toți vă sunt numărați. Deci, să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii“ (Luca 12.6,7).