Sămânța bună

Povestea lui Henry (3)
Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima … El este la dreapta mea.

Psalmul 16.7,8

Curând s-a așezat în pat și a stins lumina. Dar nu a putut adormi. Cuvintele „tu vei fi singurul care va rămâne“ îi sunau fără încetare în urechi. S-a întors ba pe o parte, ba pe alta, dar somnul nu voia să vină. Henry a devenit tot mai nefericit. Știa foarte bine că era un păcătos înaintea lui Dumnezeu și că Dumnezeu trebuie să-l pedepsească pe păcătos; iar când s-a gândit că el va rămâne când va veni Domnul Isus și, de asemenea, la judecata care va urma, nu a mai putut rezista mult timp. Era aproape de miezul nopții când doctorul, care tocmai dorea să plece din camera lui de lucru, a auzit o bătaie în ușă.

— Intră! a strigat el.

Ușa s-a deschis și Henry, vădit nefericit, a intrat în cameră.

— O, domnule doctor, nu vreau casa, nu vreau mașina, vreau să fiu gata cu dumneavoastră și cu ceilalți când va veni Domnul Isus!

Doctorul a fost mai mult decât bucuros când l-a auzit pe băiat vorbind așa. El i-a spus că Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său iubit pentru ca Henry să nu meargă în pierzare, ci să aibă viața veșnică. Ei au îngenuncheat și s-au rugat împreună; și nu a durat mult până când și Henry a putut crede că Domnul Isus a murit pentru el, un păcătos pierdut.