Sămânța bună

Dragoste față de noi
Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8

Doar Dumnezeu poate iubi așa. Omul are nevoie de un motiv care să-l miște, care să acționeze din afară în el, dar Dumnezeu, nu, fiindcă El este dragoste și nu are nevoie de niciun fel de impuls din afară. Dumnezeu a iubit lumea, lumea rea, neevlavioasă, atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Ținta dragostei lui Dumnezeu erau deci păcătoșii, vrednici doar de ură, atât de necurați și de lipsiți de orice lucru bun, încât jertfa Fiului Său preaiubit a fost singura soluție; nimic altceva n-ar fi fost suficient să aducă mântuirea omului. Ce măreție a dragostei dumnezeiești! Această dragoste îi învinge pe cei mândri și orgolioși, îi câștigă pe cei săraci și neajutorați și încălzește inimi reci și indiferente. Ea dăruiește pace și bucurie inimii copiilor și umple interiorul adulților cu o admirație plină de adorare. A mărturisi despre măreția dragostei divine este cea mai recunoscătoare misiune a făpturii răscumpărate.

Ce sunt cele mai înalte și mai nobile rezultate ale înțelepciunii omenești în comparație cu această dragoste a lui Dumnezeu și a lui Hristos? Doar o ceață răcoroasă și întunecată pe lângă razele dătătoare de viață și de căldură! Da, pe când eram noi încă păcătoși, Domnul Isus Hristos a murit pentru noi. Este acest adevăr partea noastră, care aduce bucurie în inimă? Ne bucurăm cu toții de acest adevăr dumnezeiesc?