Sămânța bună

„Singură, dar nu părăsită“
„Cum putem să știm calea?“ Isus i-a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“.

Ioan 14.5,6

Într-un moment al vieții sale, regina Olandei, Wilhelmina (1880-1962), L-a acceptat în sufletul ei pe unicul Mântuitor; cine crede în El va fi salvat pentru veșnicie. Ea a făcut următoarea mărturisire: „Hristos m-a condus la experiența unei realități copleșitoare. Nu se poate spune în cuvinte ce a însemnat pentru viața mea libertatea, perspectiva viitorului, bucuria și totala schimbare, pe care mi le-a adus credința în Mântuitorul“. Spre sfârșitul vieții, regina a scris o impresionantă autobiografie, intitulată: „Singură, dar nu părăsită“. Cartea se încheie cu ceea ce regina a numit revelația ei: adevărul că Isus Hristos dorește să intre în inima omului și să o guverneze. Regina s-a considerat o fiică a lui Dumnezeu și avea tot dreptul să o facă, pentru că L-a primit pe Cel care este Calea, Adevărul și Viața.

Oricine Îl primește pe Mântuitorul Isus Hristos în viața sa devine o făptură care poate să-I spună cu sinceritate lui Dumnezeu: Tată. Orice persoană, chiar dacă este singură, din momentul când Îl primește pe Mântuitorul ca Domn și Stăpân al vieții, va descoperi că face parte din marea familie a Tatălui ceresc, cu toți aceia care merg pe calea credinței și au un Tată în ceruri. O astfel de credință, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi. A-L cunoaște pe Mântuitorul și a încredința toate în mâna Sa este secretul unei vieți fericite, chiar dacă împrejurările exterioare nu sunt întotdeauna cele mai plăcute.