Sămânța bună

Primirea națiunilor
În adevăr, înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice popor, cine se teme de El și practică dreptatea este primit de El.

Fapte 10.34,35

Sutașul Corneliu, un om pios, și cei care erau împreună cu el au fost primiți în Adunarea lui Dumnezeu. În prima lui cuvântare, Petru a lăsat să se subînțeleagă faptul că și ei erau chemați. Apoi Petru a fost chemat în mod special și a primit instrucțiuni deosebite cu privire la planul Domnului, ca să deschidă ușa celor ce erau dintre națiuni și care se temeau de Dumnezeu. În acel timp, Biserica era compusă în principal, dacă nu în exclusivitate, din iudei. Dar Dumnezeu S-a purtat blând cu poporul Său din vechime, ținând cont de prejudecățile lor.

Corneliu era un om evlavios și temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui; el făcea milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. Personal, iudeii nu puteau avea niciun fel de obiecții, ca să primească o asemenea persoană.

Și Petru a ajuns să nu mai aibă niciun dubiu cu privire la voința divină. Cu multă grijă, Dumnezeu a redus la tăcere raționamentele lui Petru și i-a înfrânt încăpățânarea cu o mustrare blândă: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești întinat“. Deși încet, Petru a trecut la lucru, având o lucrare nouă. Și nimic nu i s-a părut mai surprinzător lui Petru decât ca națiunile să fie aduse și ele la binecuvântare, fără să fie nevoie să se iudaizeze și fără să trebuiască să se supună rânduielilor iudaice. Acesta a fost un salt uriaș atât pentru Petru și pentru națiuni, cât și ca fapt în sine. Dumnezeu nu este părtinitor.