Sămânța bună

Domnul care caută
Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia …, să dau drumul celor apăsați.

Luca 4.18

În Evanghelia după Luca avem relatarea intrării Domnului în slujba Sa publică, în această lume plină de păcat și de durere. Din cuvintele de mai sus, rostite chiar de Mântuitorul, aflăm caracterul slujirii Sale. Lumea este plină de inimi zdrobite, de răni nealinate, de oameni fără speranță. Omul încearcă să-și ascundă durerea sub masca veseliei și a râsului, dar în Proverbe 14.13 citim: „Chiar în mijlocul râsului, inima poate fi mâhnită“. Sub masca veseliei sunt dureri tainice și inimi frânte.

Privind la Domnul Isus, așa cum ni-L descriu Evangheliile, vedem un Om perfect, venit în lumea noastră pentru a căuta inimi zdrobite și a le vindeca cu balsamul dragostei Sale dumnezeiești. Refuzând lumea, cu toată onoarea și bogăția ei, Mântuitorul a ales să fie sărac, căutându-i pe cei cu inima zdrobită, ca să le șteargă lacrimile și să le vindece rănile produse de păcat.

Când Îl privim trecând prin această vale a plângerii în căutarea inimilor îndurerate, Îl vedem pe Domnul vindecând inima zdrobită a unui păcătos, legând rănile inimii întristate a unui credincios și ștergând lacrimile unei văduve cu inima lovită. Dar răutatea și cruzimea inimii omului au fost de așa fel, încât, în cele din urmă, inima Binefăcătorului ceresc a fost frântă din cauza împotrivirii, a stării noastre de păcat. Domnul Isus a adus o mare mântuire și dorește să ne dăruiască liniștea după care suspinăm de atâta timp.