Pâinea zilnică

28

Iulie

Text: Deuteronomul 32:1-14

Ca vulturul care-şi scutură cuibul... Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său... Deuteronom 32:11, 22

NELINIŞTE ÎN CUIB

Atenţia unui fermier a fost atrasă de o pasăre care era foarte ocupată cu construirea cuibului ei. Din păcate, locul ales pentru aceasta era o grămadă de crengi uscate, de curînd tăiate dintr-un copac. Dîndu-şi seama că acesta era un loc periculos pentru viitorii ei puişori, fermierul a distrus lucrarea harnicei păsărele. A doua zi, viitoarea mămică a încercat din nou, şi din nou fermierul i-a zădărnicit eforturile. În a treia zi, pasărea şi-a construit cuibul pe o creangă lîngă uşa bucătăriei fermierului. De data aceasta, fermierul i-a dat un zîmbet aprobator, lăsînd-o în pace. Crengile uscate atît de nesigure de unde el alungase de două ori pasărea, au fost arse cu mult timp înainte ca pasărea să fi scos puişorii.
La fel ca şi creatura aceasta înaripată neştiutoare, vedem de multe ori că planurile noastre sînt zădărnicite şi vieţile noastre uneori dezrădăcinate. Ne întrebăm de ce Dumnezeu trebuie să ne strice cuibul pămîntesc pentru care ne luptăm atît de mult şi lucrăm atît de greu ca să-l construim. Dar dacă am putea să vedem lucrurile aşa cum le vede El, am şti că El caută pentru noi un destin mai înalt, un loc cu mai mare siguranţă şi resurse pentru nevoile noastre. Aşa Şi-a condus poporul Său, Israel afară din Egipt, prin pustie, în ţara promisă. El a ştiut unde erau pericolele şi unde era siguranţă adevărată pentru ei.
Oh, dacă am învăţa să ne încredem în Dumnezeu în pasajele întunecoase ale vieţii noastre, cu simplitatea credinţei unui copil, să nu ne îndoim niciodată de înţelepciunea şi de bunătatea Sa, chiar şi atunci cînd trebuie să creeze nelinişte în cuibul nostru. - H.G.B.

încrede-te-n Cristos - şi-n clipa
Cînd totul pare că-i pierdut,
Aceasta-i slava Lui că face
Chiar ce părea de necrezut. - Traian Dorz

Adesea cele nud mari bariere ale vieţii devin cele mai mari binecuvîntări ale ei.