Meditații Charles Spurgeon

9

Noiembrie

DIMINEAŢA

Astfel dar, după cum aţi primit pe Christos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El. Coloseni 2:6

Daca L-am primit pe Christos înlăuntrul inimilor noastre, viaţa nouă va manifesta cunoaşterea Sa intimă prin umblarea în credinţă cu El. Umblarea implică acţiune. Religia noastră nu se limitează la timpul de rugăciune personală. Trebuie să punem în practică ceea ce credem. Dacă cineva umblă în Christos, acţionează aşa cum a acţionat Christos. Fiindcă Christos este în el, speranţa, dragostea, bucuria şi viaţa lui, el este o reflectare a imaginii lui Isus. Oamenii spun despre el: „este ca învăţătorul lui; trăieşte cu Isus Christos". Umblarea înseamnă progres. „așa să și umblaţi în El". Păşiţi din har în har. Alergaţi înainte până când ajungeţi la cel mai înalt grad de cunoaştere pe care o poate atinge cineva în Prea Iubitul. Umblarea implică continuitate. Trebuie să rămânem permanent în Isus. Cât de mulţi creştini cred că trebuie să înceapă şi să termine ziua în tovărăşia lui Isus, dar pe timpul zilei îşi dau inima lumii! Aceasta nu este umblare. Trebuie să fim întotdeauna cu El, călcând pe urmele Sale şi făcând voia Sa. Umblarea implică şi obişnuinţă. Atunci când vorbim despre umblarea şi conversaţia unui om, înţelegem prin aceasta obiceiurile şi caracterul constant al vieţii sale. Dacă ne bucurăm uneori în Christos, şi apoi ÎI uităm, dacă ÎI chemăm uneori, şi apoi Îl părăsim, nu înseamnă că suntem obişnuiţi cu El. Nu umblam în El. Trebuie să ne ţinem strâns de El, să ne prindem de El, şi să nu-L lăsăm să plece niciodată; trebuie să trăim în şi prin EL „După cum aţi primit pe Christos Isus Domnul, așa să și umblaţi în El", Perseverează în acelaşi fel în care ai început. Dacă la început Isus Christos a fost temelia credinţei, izvorul vieţii, principiul acţiunilor tale şi bucuria sufletului tău, lasă-L să fie la fel până la sfârşitul vieţii - acelaşi când umbli prin valea umbrei morţii, dar și Când vei intra în bucuria pregătită pentru poporul lui Dumnezeu, Duh prea Sfânt, ajută-ne să ascultăm acest precept ceresc.

SEARA

Stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, si apa nu-i va lipsi. Isaia 33:16

O, creştine, te îndoieşti de împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu? Oare furtuna poate lua „stânci întărite"? Pot să cadă cămările cerului? Crezi că Tatăl tău ceresc te va uita, atunci când ştie că ai nevoie de hrană şi îmbrăcăminte? Dacă nici o vrabie nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui tău, şi „până si perii din cap, toţi vă sunt număraţi" (Matei 10:30), te vei îndoi de El? Poate că nenorocirile tale vor continua până în ziua în care vei îndrăzni să te încrezi în Domnul, şi atunci se vor sfârşi. Sunt mulţi credincioşi care au suferit încercări şi au fost foarte nefericiţi, până în clipa în care disperarea i-a condus să-şi exercite credinţa în Dumnezeu - şi momentul credinţei a fost momentul izbăvirii. Au văzut dacă Dumnezeu îşi ţine sau nu promisiunea. O, te rog, nu te mai îndoi de El! Nu-i fă pe plac Satanei, şi nu te chinui singur, tolerând în continuare gânduri de necredinţă la adresa lui Dumnezeu. Nu te gândi că nu este mare lucru să te îndoieşti de Iehova. Aminteşte-ţi, este un păcat, şi nu un păcăţel oarecare; este o crimă de cel mai înalt grad. Îngerii nu se îndoiesc niciodată de El, şi nici demonii. Numai noi, dintre toate fiinţele create de Dumnezeu, îl dezonorăm prin necredinţa noastră, şi îl defăimăm prin neîncrederea noastră. Ruşine să ne fie! Dumnezeul nostru nu merită asemenea suspiciuni josnice. În trecut, El s-a dovedit adevărat şi credincios Cuvântului Său, Cu atâtea exemple de dragoste şi bunătate pe care le-am primit şi le primim zilnic, este ruşinos şi condamnabil să ne complăcem într-o stare de îndoială. De astăzi înainte, trebuie să ne luptăm mereu împotriva îndoielilor în privinţa lui Dumnezeu, care sunt duşmanii păcii noastre, spre onoarea Lui. Cu o credinţa neclintită, să ne prindem de ce a făgăduit, fiindcă va şi împlini, „Cred, Doamne; ajută necredinţei mele" (Marcu 9:24).