Meditații Charles Spurgeon

8

August

DIMINEAŢA

Ţes pânze de păianjen. Isaia 59:5

Priveşte pânza păianjenului, şi vezi în ea cel mai sugestiv tablou al religiei făţarnicului. Pânza este menită să prindă prada: păianjenul se îngraşă cu muşte, şi fariseii îşi aşteaptă răsplata. Persoanele nesocotite sunt uşor de prins în laudele pretendenţilor, şi chiar şi cel chibzuit nu scapă întotdeauna. Filip i-a botezat pe Simon Magul, a cărui prefăcută declaraţie de credinţă a fost curând nimicită de reproşul aspru al lui Petru. Obiceiurile, reputaţia, lauda, succesul şi alte muşte sunt momeala pregătită de ipocriţi în cuiburile lor. Pânza unui păianjen este o minune de îndemânare; priveşte-o şi admiră meșteşugul vânătorului. Religia înşelătorilor nu este la fel de minunată? Cum pot să transforme minciuna în adevăr? Cum pot să prefacă zorzoanele în aur? Pânza păianjenului vine din Interiorul lui. Albina îşi adună ceara de pe flori; păianjenul nu culege florile, dar poate să ţese o pânză oricât de mare. În acelaşi fel, făţarnicul găseşte adevărul şi speranţa înăuntrul lui; ancora lui este făurită de propria nicovală, şi cablul este îndoit de propriile-i mâini. El îşi pune propria temelie şi o aşează pe stâlpii propriei case, dispreţuind datoria faţă de harul lui Dumnezeu. Dar pânza păianjenului este foarte fragilă. Este o lucrare minunată, dar nu şi rezistentă. Nu rezistă în faţa măturii Servitorilor sau în faţa toiagului călătorului. Făţarnicul nu are nevoie de pompe hidraulice care să-i spulbere speranţa; o adiere de vânt este de ajuns. Păienjenişul făţarnicilor va fi spulberat atunci când mătura distrugerii va începe lucrarea ei de curăţire. Aceasta ne mai aminteşte ceva: asemenea pânze de păianjen nu vor fi tolerate în casa Domnului. El va avea grijă ca pânzele și cei care le ţes să fie distruşi pentru totdeauna. O, suflete, odihneşte-te pe ceva mai bun decât o pânză de păianjen, Fă din Domnul Isus locul tău de adăpost.

SEARA

Toate lucrurile sunt cu putinţă celui care crede. Marcu 9:23

Mulţi creştini sunt chinuiţi de îndoieli şi temeri. Aceşti nenorociţi cred că această stare de lucruri este inevitabilă pentru un credincios. Această gândire este greşită, fiindcă „toate lucrurile sunt cu putinţă celui cart crede". Este posibil ca noi să ajungem într-o stare în care îndoielile şi temerile să fie asemeni păsărilor migratoare - zburând peste suflet fără să zăbovească niciodată. Când citeşti despre comuniunea şi bucuria sfinţilor favorizaţi, oftezi şi murmuri în inima ta: „păcat că aceste binecuvântări nu sunt pentru mine". O, alpinist spiritual, dacă ai avea credinţă, ai sta pe culmea templului, căci „toate lucrurile sunt cu putinţă celui care crede". Auzi despre faptele pe care bărbaţi şi femei sfinte le-au făcut pentru Isus - cum s-au bucurat de El, cum au ajuns să fie ca El, cum au fost făcuţi în stare să îndure persecuţii de dragul Lui - şi îţi spui: „nu sunt decât un vierme; nu voi putea ajunge niciodată aşa". Totuşi, nu există nici un sfânt pe care să nu-1 poţi ajunge. Nu există nici o înălţime a harului, nici o legătură a spiritualităţii, nici o limpezime a siguranţei, nici un indicator al datoriei care să nu ţi se deschidă dacă ai puterea să crezi. Lasă-ţi sacul şi cenuşa, şi ridică-te la demnitatea adevăratelor tale posibilităţi. Eşti mic în împărăţia lui Dumnezeu fiindcă o îngădui, nu fiindcă ar fi necesar. Nu este potrivii ca tu să te târăşti în praf, copil al Regelui. Ridică-te! Tronul aurit al încredinţării te aşteaptă. Coroana comuniunii cu Isus este gata să-ţi împodobească fruntea. Îmbracă-te în purpură şi in subţire, şi ospătează-te în fiecare zi. Fiindcă, dacă crezi, poţi să mănânci cele mai bune roade. Pământul tău va rodi lapte şi miere, şi sufletul tău va fi săturat cu cele mai alese bucate. Adună snopii de aur ai harului, fiindcă te aşteaptă în câmpurile credinţei. „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui care crede".